jujéu (jujéie), s. n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug. Vezi definitia »

GUSÉU s.n. Placă de oțel care servește la alcătuirea nodurilor unei grinzi cu zăbrele. [< fr. gousset]. Vezi definitia »

ATENEU, revistă social-culturală județeană. Apare din 1964, lunar, la Bacău. Vezi definitia »

PROTÉU s. m. 1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult. 2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală. 3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile. (< fr. protée, lat. proteus) Vezi definitia »

șutéu, șutéi, s.m. și șutéie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele. Vezi definitia »