tricóu (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje. Vezi definitia »

bobóu, s.n. (reg.) manta țărănească groasă, din lână; suman gros. Vezi definitia »

TANGÓU s.n. Dans modern de origine argentiniană, care se dansează în perechi, în cadență de doi timpi; melodia acestui dans. [Acc. și tángo, var. tango s.n. / < fr. , sp. tango]. Vezi definitia »

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau]. Vezi definitia »

JABÓU s. n. 1. volan de dantelă (la îmbrăcămintea femeiască), care atârnă pe piept ca o cravată. 2. formație de păr, de pene în regiunea pieptului la unele rase de câini, porumbei sau canari. (< fr. jabot) Vezi definitia »