OSTRAC(O)- elem. „scoică, cochilie”. (< fr. ostrac/o/-, cf. gr. ostrakon, carapace) Vezi definitia »

ALNICÓ s.n. Aliaj de aluminiu, nichel și cobalt. [< fr. alnico, cf. al(uminiu) + ni(chel) + co(balt)]. Vezi definitia »

supco s. invar. denumire generică dată supelor concentrate. Vezi definitia »

FLAMÉNCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco) Vezi definitia »

CALICÓ s.n. Țesătură de bumbac imprimată, folosită mai ales ca pânză de legat cărți. [< fr., it. calicot, cf. Calicut – oraș în India]. Vezi definitia »