STÁTU-QUÓ s. n. Stare care a existat mai înainte, care se menține și în momentul de față și în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. – Loc. lat. Vezi definitia »

QUIPROQUO s.n. 1. (Liv.) Intervertire, confuzie de persoane sau lucruri. 2. (Teatru) Încurcătură produsă din faptul că un personaj este luat drept altul. [Pron. cvi-pro-cvó. / < fr. quiproquo, cf. lat. quid pro quo]. Vezi definitia »

DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo. Vezi definitia »

STATU-QUO s.n. invar. Situație existentă sau care a existat la un moment dat. [Pron. statu-cvó. / < lat. statu quo (ante bellum) – stare care a existat (înainte de război)]. Vezi definitia »

AEQUO v. ex aequo. [DEX '98] Vezi definitia »