PISÁ, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru; a pisălogi. – Lat. pi(n)sare. Vezi definitia »

BURSA (BRUSA), oraș în NV Turciei asiatice; 658 mii loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. ușoară (mătase, bumbac, covoare) și alim. (uleiuri). Ape termale. Universitate. În sec. 15-17, celebru centru de artizanat al mătăsii. Moschei din sec. 14-15. Întemeiat în sec. 2 î. Hr. sub numele de Prusa, B. a fost stăpînită succesiv de romani, bizantini, iar din 1326 a devenit capitala statului otoman (pînă în 1365). Vezi definitia »

sursa de inspiratie Vezi definitia »

AMBUTISÁ vb. tr. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material. (după fr. emboutir) Vezi definitia »

RÁSA² s. f. treaptă de eroziune largă, de forma unei terase de-a lungul unui țărm, deasupra falezei. (< sp. rasa) Vezi definitia »