ciocîltéu (-éie), s. n. – 1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912). Vezi definitia »

SAȘÉU, sașeuri, s. n. Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din fr. sachet. Vezi definitia »

ROZACÉU, -ÉE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus]. Vezi definitia »

lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205). Vezi definitia »

Procedeu tehnologic prin care dintr-un semifabricat plan se obtine o piesa cava. Vezi definitia »