ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn. Vezi definitia »

împroțăní, împroțănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se înțepeni. 2. a se îndârji. Vezi definitia »

revení (-nésc, revenít), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare). Vezi definitia »

ZGRÉBENI s. m. pl. (Reg.) Resturi de cânepă sau de lână rămase după pieptănat sau dărăcit; câlți. – Bg., sb. grebenec. Vezi definitia »

CONI¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de (ca un) con”. [< fr. coni-, cf. lat. conus]. Vezi definitia »