Definita cuvantului metoc
METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu metoc
sfitóc (-oáce), s. n. – Sul, rulou. Sl. sŭvitŭkŭ, rus. svitok (Tiktin). Vezi definitia »
hârdóc, hârdóci, s.m. (reg.) berbece. Vezi definitia »
picitóc s.m. (reg.) dovleac. Vezi definitia »
Loc de servit masa ,de a bea,restaurant Vezi definitia »
GHEOMOTÓC, gheomotoace, s. n. V. ghemotoc. Vezi definitia »