CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) Vezi definitia »

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant. Vezi definitia »

încrezământ s.n. (înv.) credință. Vezi definitia »

DEBUTÁNT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care se găsește la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant. Vezi definitia »

ACTÁNT s. m. (lingv.) autor al acțiunii verbului; subiect. (< fr. actant, germ. Aktant) Vezi definitia »