ISOTÍP, -Ă adj., s.n. v. izotip. Vezi definitia »

PROTOTÍP s.n. 1. Originalul, primul tip, primul model al unui aparat etc.; primul exemplar (de probă) al unui sistem tehnic. 2. Exemplu perfect, exemplar-tip, model desăvârșit. [< fr. prototype, cf. lat. prototypus, gr. prototypos]. Vezi definitia »

JEEP GIP/ s. n. mașină mică de campanie. (< amer. jeep) Vezi definitia »

ETEROTÍP, -Ă adj. (Poligr. ; op. stereotip) Tipărit cu planșe ale căror caractere sunt mobile; schimbat, cu totul altfel. [Var. heterotip, -ă adj. / < fr. hétérotype]. Vezi definitia »

nip s.n. (reg.) lume, mulțime. Vezi definitia »