Definita cuvantului ecou
ECÓU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ sunetul astfel repetat. ♦ ~ semnal = înregistrare optică pe ecranul unui radar. 2. (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment etc. (< fr. écho, lat. echo)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ecou
CASSOU [casú], Jean (1897-1986), scriitor, eseist și critic de artă francez. Scrieri despre arta modernă („Picasso”, „Situația artei moderne,” „Panorama artelor plastice contemporane”, „Ingres”); romane („Cheia viselor”), poezii („Trandafirul și vinul”). Vezi definitia »
STILÓU s. n. toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. (< fr. stylo/graphe/) Vezi definitia »
BIZÓU s. n. margine tăiată oblic (la oglinzi, pietre prețioase etc.). (< fr. biseau) Vezi definitia »
ȘAPITÓU s. n. cupolă (pânză) de acoperire a circului. (< fr. chapiteau) Vezi definitia »
cadou Vezi definitia »