LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania]. Vezi definitia »

Argou s.f fata/femeie urata/care arata rau Vezi definitia »

prodănóu adv. (reg.) iar, iarăși, din nou. Vezi definitia »

PANÓU s.n. 1. Planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi și folosită pentru afișaj etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții etc. 2. Porțiune a unui perete sau a unui tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, de stucatură sau de pictură; (p. ext.) tablou sau țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. Tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ Panou de tragere = țintă în formă de panou (1), folosită pentru trageri. 4. Element de construcție plin sau alcătuit din bare, folosit la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = porțiune dintr-un câmp de exploatare cuprinsă între două galerii. [< fr. panneau]. Vezi definitia »

cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau. Vezi definitia »