PERIBÓL s. n. 1. (ant.) spațiu din jurul templelor grecești decorat cu statui și monumente votive. 2. incintă exterioară a unor edificii sacre. (< fr. péribole, lat. peribolus, gr. peribolos) Vezi definitia »

PÍCOL s.m. v. picolo. Vezi definitia »

ACULEÓL, aculeoli, s. m. Ac mic al unor plante; ghimpe, spin¹. [Pr.: -le-ol] – Din fr. aculéole. Vezi definitia »

NĂTĂNTÓL, -OÁLĂ adj. v. natantol. Vezi definitia »

POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pôle, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se întoarce, a se învârti]. Vezi definitia »