METALOFÍZICĂ s. f. disciplină care studiază fenomenele fizice ce se petrec în metale și aliaje. (< fr. métallophysique) Vezi definitia »

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka. Vezi definitia »

MASCÁDĂ s.f. (Mar.) Abatere involuntară a unei nave de la drumul ei. [< germ. Maskade]. Vezi definitia »

ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Slav (v. sl. aspida < gr.). Vezi definitia »

HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe. Vezi definitia »