CULTURÍSM s. n. ramură a culturii fizice care urmărește dezvoltarea unui corp sănătos, viguros și puternic, cu o musculatură armonioasă și bine proporționată, printr-un sistem complex de exerciții. (< fr. culturisme) Vezi definitia »

IMATERIALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care neagă materia ca substanță de sine stătătoare, susținând că realitatea există numai ca percepții și idei. (< fr. immatérialisme) Vezi definitia »

MONETARÍSM s. n. teorie și politică ce atribuie modificării masei banilor în circulație o importanță centrală, chiar decisivă, în procesul activității economice și în stabilirea nivelului prețurilor. (după germ. Monetarsystem) Vezi definitia »

ORTOSTATÍSM s.m. Poziția verticală, în picioare, a corpului. [< fr. orthostatisme]. Vezi definitia »

ISTORÍSM s. n. principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. (< fr. historisme, rus. istorizm) Vezi definitia »