HEMIÓN s. m. măgar sălbatic din Mongolia, de mărimea catârului. (< fr. hémione) Vezi definitia »

MIRLITÓN s. n. denumire generică a unor „instrumente” de cântat din buze, folosite ca membrane (frunză, solz de pește). (< fr. mirliton) Vezi definitia »

COTLÓN, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș. ♦ (Reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. – Din magh. katlan. Vezi definitia »

BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon]. Vezi definitia »

MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Franțuzism; adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon. Vezi definitia »