șop (-puri), s. n. – Șopron, adăpost. Germ. Schoppen (Cihac, II, 392). În Trans. și Olt. Var. șopru (probabil formație regresivă, pornind de la pl. șopruri cu r propagat), Mold. șopreț, Trans. șopruț, Trans. de S. șopran, și în forma sa acceptată în general șopron (probabil din pl. de la forma anterioară, șoprane, cu asimilația șoproane). Din rom. provine rut. šopra (Miklosich, Wander., 19). Vezi definitia »

SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască; țel. ◊ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scópos s. n.] – Din ngr. skopos. Vezi definitia »

LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope. Vezi definitia »

HIPERMETRÓP, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipermetropie. (< fr. hypermétrope) Vezi definitia »

RADIOIZOTÓP s. m. izotop radioactiv. (< fr. radio-isotope) Vezi definitia »