GREN s.n. (Met.) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă. [< fr. grain (de vent)]. Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă adj. care produce ulcer. (< fr. ulcérogène) Vezi definitia »

EPILEPTOGÉN, -Ă adj. care determină crize de epilepsie. (< fr. épileptogène) Vezi definitia »

SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen. Vezi definitia »

PĂÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »