CARLÍNGĂ s.f. 1. Parte din fuzelajul unui avion în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. (Mar.) Piesă de legătură longitudinală care unește diferite părți ale unei nave. [Pl. -gi, -ge. / < fr. carlingue, cf. scand. kerling]. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. (< fr. albumine) Vezi definitia »

ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage]. Vezi definitia »

PAPAVERÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, întrebuințat în medicină. – Din fr. papavérine. Vezi definitia »

gloátă (gloáte), s. f. – 1. Mulțime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunătură, plebe. – 4. (Înv.) Poliție locală, trupe de infanterie formate din țărani fără pregătire militară specială, a căror recrutare era decretată în cazuri de urgență. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. Sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołota › holotă, s. f. (Mold., înv., „mulțime”), și sb. glota „familie”. – Der. glotaș, s. m. (soldat din poliția locală; copil, prunc); îngloti, vb. (a aduna, a concentra; a înrola; a îngrămădi; a publica), înv. Vezi definitia »