ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază cauzele bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli. [Pr.: -ti-o] – Din fr. étiologie. Vezi definitia »

HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie. Vezi definitia »

CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie. Vezi definitia »

URETEROPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a ureterului. [Gen. -iei. / < fr. urétéroplastie, cf. gr. oureter – ureter, plassein – a forma]. Vezi definitia »

PLEZANTERÍE, plezanterii, s. f. (Livr.) Lucru amuzant; vorbă, discuție ușoară, amuzantă. – Din fr. plaisanterie. Vezi definitia »