EPIROGENÉTIC, -Ă adj. referitor la epirogeneză. ♦ mișcări ĕ = mișcări oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoarței terestre care se produc pe suprafețe întinse. (< germ. epirogenetisch) Vezi definitia »

OMOGRÁFIC, -Ă, omografici, -ce, adj. Referitor la omografie, de omograf. – Din fr. homographique. Vezi definitia »

CRIMINALÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la criminalistică. II. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor. (< fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalistik) Vezi definitia »

ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos]. Vezi definitia »

ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus. Vezi definitia »