Definita cuvantului eferență
EFERÉNȚĂ s. f. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale. (< germ. Efferenz)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eferență
MORFOGENÉZĂ s. f. 1. dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. formare a profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. (< fr. morphogenèse) Vezi definitia »
ȚEÁPĂ, țepe, s. f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) țeapă = a păcăli, a înșela, a escroca, a frauda; a țepui. ◊ A lua țeapă = a fi păcălit, înșelat, escrocat; a se țepui. Vezi definitia »
URGÉNȚĂ s. f. grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea a ceea ce este urgent. ♦ de ~ = imediat, fără întârziere; stare de ~ = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt. (< fr. urgence) Vezi definitia »
ENÍGMĂ s.f. 1. Ghicitoare. 2. Lucru greu de înțeles, încâlcit, ascuns; taină, mister. 3. Joc distractiv, de obicei în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare; șaradă. [< fr. énigme, it. enigma, cf. lat. aenigma]. Vezi definitia »
boleásnă (-ne), s. f. – Boală. Sl. bolĕznĭ „durere”. Cf. boală, boli. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z