CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpânește]. Vezi definitia »

MONUMÉNT s.n. 1. Lucrare de arhitectură sau de sculptură ridicată în amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. ; (p. ext.) construcție mare cu felurite elemente arhitectonice sau ornamentale. 2. (Fig.) Document istoric de mare valoare; lucrare valoroasă care reprezintă ceva deosebit sau care are o semnificație deosebită pentru știința respectivă. ◊ Monument al naturii = plantă, animal, obiect sau fenomen din natură care are o importanță deosebită sau o semnificație specială. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. monument, lat. monumentum]. Vezi definitia »

pălánt, pălánturi, s.n. (reg.) 1. răsad. 2. pădure tânără, semănată de curând. 3. vie tânără. 4. gard, împrejmuire. Vezi definitia »

sânt Vezi definitia »

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. care se dezvoltă în direcții divergente, care se ramifică, se răspândește. 2. (despre corpuri) care devine fluid. (< fr. diffluent, lat. diffluens) Vezi definitia »