PARAMUZÍE s.f. (Med.) Tulburare a posibilității de a reproduce tonuri muzicale. [Gen. -iei. / < fr. paramusie, cf. gr. para – lângă, mousa – muzică]. Vezi definitia »

MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr. monophagie) Vezi definitia »

EURIPROZOPÍE s. f. însușire a raselor umane de a avea o față largă. (< fr. euryprosopie) Vezi definitia »

PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie]. Vezi definitia »

ABAZÍE s. f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie. Vezi definitia »