RAȚIÚNE, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație (2). [Pr.: -ți-u-] – Din lat. ratio, -onis. Vezi definitia »

DIÉNE s.f.pl. Hidrocarburi care conțin două duble legături în moleculă; diolefine. [< fr. diènes]. Vezi definitia »

PRESIÚNE s. f. 1. forță exercitată (prin apăsare) asupra unei suprafețe. 2. (fig.) constrângere (morală, politică). (< fr. pression, lat. pressio) Vezi definitia »

INSPIRAȚIÚNE, s. f. v. inspirație. Vezi definitia »

COCȚIÚNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr. coction, lat. coctio) Vezi definitia »