RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-. – Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu. Vezi definitia »

figura sonora ce consta in repetarea unei onsoane(armonie imitativa) Vezi definitia »

PARCURÁ vb. I. v. parcurge. Vezi definitia »

TUTORÁ vb. I. tr. (Agr.) A sprijini cu un tutore; a propti. [< fr. tuteurer]. Vezi definitia »

REPERÁ vb. I. tr. A marca prin repere; a determina (o poziție, un punct) cu un reper. [< fr. repérer]. Vezi definitia »