PRONÚNȚIE s. f. pronunțare (1). (< lat. pronuntio, it. pronunzia) Vezi definitia »

ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

NEUROPATOLOGÍE s. f. ramură a neurologiei care studiază bolile sistemului nervos. (< fr. neuropathologie) Vezi definitia »

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune]. Vezi definitia »

CARDIOPLASTÍE, cardioplastii, s. f. Operație plastică asupra stomacului și esofagului pentru lărgirea cardiei. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardioplastie. Vezi definitia »