sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc. Vezi definitia »

RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor. Vezi definitia »

NEPURTĂTÓR adj. v. COPILI. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili². [DEX '98] Vezi definitia »

vătămătór¹ adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre Vezi definitia »

VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț¹. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. Vezi definitia »