TOPÚZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate. ♦ Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. și: topuze] – Din tc. topuz. Vezi definitia »

BURNÚZ s.n. (Rar) Manta de lână cu glugă, purtată de arabi. [Pl. -uri, var. burnus s.n. / < fr. burnous, cf. ar. burnus]. Vezi definitia »

AÚZ s. n. 1. Simț cu ajutorul căruia se percep sunetele. ◊ Auz muzical = aptitudine de a distinge, memora și reproduce corect sunete muzicale. 2. Faptul de a auzi; auzire. La auzul acestor cuvinte s-a supărat. – Din auzi (derivat regresiv). Vezi definitia »

OBTÚZ, -Ă adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost, redus, îngust (la minte). [Cf. fr. obtus, lat. obtusus]. Vezi definitia »

TALÚZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. – Din fr. talus. Vezi definitia »