a fi plecat la vâjâială expr. (intl.) 1. a ieși la plimbare. 2. a umbla după femei, a ieși la agățat. 3. a chefui, a petrece. 4. a ieși la furat. Vezi definitia »

CONVERGÉNȚĂ s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare către același centru, (fig.) către același scop. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată. 2. (Biol.) Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic ca urmare a adaptării lor la condiții de mediu identice. [Cf. fr. convergence, it. convergenza]. Vezi definitia »

picior de capră expr. (intl.) instrument de forma literei T, folosit ca șperaclu. Vezi definitia »

Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional din năut se prepară felafel (bulete din pastă picantă de năut) și hummus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea. Vezi definitia »

scânteíță, scânteíțe, s.f. (înv.) 1. (în forma: schinteiță) scânteie mică; scânteiuță. 2. (reg.) rostopască. 3. plantă erbacee, cu tulpină ramificată și cu flori roșii, albastre sau albe; scânteioară, aurică, focșor, poperină. 4. (la pl.; în forma: schinteițe) gușa-porumbului (plante). 5. cocoșei de câmp (plante). 6. (în forma: schintiță) scrântitoare (plantă). Vezi definitia »