praf (práfuri), s. n. – 1. Pulbere, colb. – 2. Prăfăraie. – 3. Medicament în formă de pulbere. – 4. Iarbă de pușcă (corect praf de pușcă, praf pentru arme). – Var. înv. prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau. Megl. prau. Sl. prachŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), cf. bg., sb., cr. prah, ceh. prach. – Der. prăfărie (var. înv. prăvărie), s. f. (praf mult); prăfos, adj. (cu praf); prăfos, adj. (cu praf); prăfui (var. praftură, ple(a)ftură), s. f. (pămătuf al fierarului; Arg., rege la cărțile de joc; Arg., popă), ultimele sensuri prin sinecdocă, din cauza barbei sale; prăftui, vb. (a stropi cu agheasmă; a da din coadă, pentru a se apăra de muște); prăfuriu, adj. (de culoarea prafului); prăfuros, adj. (plin de praf); sprehui (var. șrehui, sprăhui), vb. (a scutura de praf, a scoate praful), în Mold. – Cf. prahaiță. Vezi definitia »

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf. Vezi definitia »

AMILOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează maximum de gelatinizare a amidonului unei făini în funcție de temperatură. [< fr. amylographe]. Vezi definitia »

ARMONOGRÁF s. n. aparat mecanic cu care se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios. (< fr. harmonographe) Vezi definitia »

ELIPSOGRÁF, elipsografe, s. n. Instrument care servește la desenarea elipselor. – Din fr. ellipsographe. Vezi definitia »