îndurătúră s.f. (înv.) milă, îndurare. Vezi definitia »

ANTIENDOTOXÍNĂ s. f. anticorp indus prin pătrunderea în organism a endotoxinelor. (< anti- + endotoxină) Vezi definitia »

GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus). Vezi definitia »

BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci. Vezi definitia »

GLIADÍNĂ s. f. Proteină vegetală. [Pr.: gli-a-] – Din it. gliadina, fr. gliadine. Vezi definitia »