INTERFEROMETRÍE s. f. tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferență. (< fr. interférométrie) Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

ILEORECTOSTOMÍE s. f. anstomoză între intestinul subțire și rect. (< fr. iléo-rectostomie) Vezi definitia »

INDIVIDUÁȚIE s.f. (Psih.) Ceea ce deosebește un individ de altul; individualitate. [< fr. individuation]. Vezi definitia »

FINÍȚIE s.f. (Franțuzism) Finisare. [< fr. finition]. Vezi definitia »