PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / < fr. praxiologie, cf. gr. praxis – acțiune, logos – știință]. Vezi definitia »

STERCOREMÍE s. f. intoxicație provocată prin resorbția unor substanțe din conținutul intestinal în cursul unei constipații prelungite sau ocluzii intestinale. (< fr. stercorémie) Vezi definitia »

REOLOGÍE s.f. Ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor aplicate asupra lor. [Gen. -iei. / < fr. rhéologie]. Vezi definitia »

DISMIMÍE s.f. (Med.) Tulburare a capacității de exprimare prin gesturi unice. [Gen. -iei. / < fr. dysmimie, cf. gr. dys – dificil, mimia – imitație]. Vezi definitia »

PALINOTAXONOMÍE s. f. ramură a palinologiei care se ocupă cu unele probleme de taxonomie și filogenie prin studiul morfologiei polenului. (< fr. palynotaxonomie) Vezi definitia »