DOCIMOLOGÍE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie) Vezi definitia »

FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie – mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie. Vezi definitia »

SOTÍE s. f. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere¹ (4), care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăție a nebuniei. (< fr. sotie, lat. soties) Vezi definitia »

NEVROPATÍE s.f. Nume generic dat unor tulburări ale sistemului nervos; nevroză. [Gen. -iei, var. neuropatie s.f. / < fr. névropathie, cf. gr. neuron – nerv, pathos – suferință]. Vezi definitia »

PERJERÍE s. f. v. perjărie. Vezi definitia »