BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală. Vezi definitia »

RIGÓLĂ, rigole, s. f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare. 2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante. 3. Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de apă. – Din fr. rigole (cu unele sensuri după germ. Rigole). Vezi definitia »

SILÍCUĂ s. f. v. silicvă. Vezi definitia »

FLORĂREÁSĂ, florărese, s. f. Cultivatoare sau vânzătoare de flori; buchetieră. – Florar + suf. -easă. Vezi definitia »

LEUCOCITOGENÉZĂ s.f. Leucopoieză. [< fr. leucocytogenèse]. Vezi definitia »