HIPOACÚZIC, -Ă s.m. și f. Suferind de hipoacuzie; surd. [Cf. fr. hypoacousique]. Vezi definitia »

PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique. Vezi definitia »

PEDOLÓGIC¹, -Ă, pedologici, -ce, adj. Care aparține pedologiei¹, privitor la pedologie¹. – Din fr. pédologique. Vezi definitia »

PERIÁNDRIC, -Ă adj. care înconjură staminele. (< fr. périandrique) Vezi definitia »

SIMPTOMÁTIC, -Ă, simptomatici, -ce, adj. Care indică existența unei stări patologice în organism; care este simptomul acestei stări patologice; care se referă la simptom. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmărește vindecarea unei boli prin înlăturarea simptomelor și nu a cauzelor care o provoacă. ♦ Fig. Care indică existența unei anumite stări de lucruri; semnificativ. – Din fr. symptomatique. Vezi definitia »