preamândríe, preamândríi, s.f. (înv.) putere de înțelegere profundă, înțelepciune deosebită; faptă, vorbă, manifestare plină de înțelepciune. Vezi definitia »

LEXICOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază problemele lexicului. [< fr. lexicologie, cf. gr. lexis – cuvânt, logos – studiu]. Vezi definitia »

PIEMÍE s. f. infecție generală a organismului, caracterizată prin supurații în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. (< fr. pyémie) Vezi definitia »

pomóșnie, pomóșnii, s.f. (reg.; la car și căruță) platforma de jos a acestora, alcătuită din scânduri; pod, pomostină. Vezi definitia »

ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) Șerpoaică. – Șarpe + suf. -oaie. Vezi definitia »