PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori. (< fr. plafond) Vezi definitia »

AVIOFÓN s. n. tub acustic care permite membrilor echipajului de la bordul unui avion să comunice între ei. (< fr. aviophone) Vezi definitia »

EPIGAIÓN s. n. biotop al organismelor specifice suprafeței solului. (< fr. épigaion) Vezi definitia »

BAZITÓN, -Ă adj. (despre plante) cu dezvoltare mai pronunțată în partea bazală. (< fr. basitone) Vezi definitia »

CASETÓN s.n. 1. Mobilă italiană (florentină) din epoca Renașterii având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă. 2. Casetă mare (3). [< it. cassetone]. Vezi definitia »