PADÓC s.n. Teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se țin animalele pentru a le permite mișcarea la soare și la aer. ♦ Loc lângă boxa unui cal de curse; loc unde se țin caii înainte de a intra pe pista de alergări. [< engl., fr. paddock]. Vezi definitia »

țâțóc, țâțoáce, s.n. (reg.) 1. furuncul. 2. ardei iute. Vezi definitia »

ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc. Vezi definitia »

șilbóc (-ci), s. m. – (Trans.) Santinelă. Germ. Schildwache (Tiktin), cf. sb. silbok. Vezi definitia »

Loc sau punct de pe suprafața pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode. Vezi definitia »