ESENÍSM s. n. doctrina esenienilor. (< fr. essénisme) Vezi definitia »

MESMERÍSM s.n. Teoria magnetismului animal, fundată de Mesmer. ♦ Metodă terapeutică bazată pe această teorie. [< fr. mesmérisme, cf. Mesmer, medic german]. Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [în DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus]. Vezi definitia »

MUTAȚIONÍSM s.n. Teorie idealistă care afirmă dobândirea în mod brusc de caractere noi, care, transmise prin ereditate, dau naștere la specii variate. [Pron. -ți-o-. / < fr. mutationnisme]. Vezi definitia »

OLIMPIANÍSM s. n. caracter olimpian. (< fr. olympia-nisme) Vezi definitia »