Definita cuvantului elegiac
ELEGIÁC, -Ă adj. 1. cu caracter de elegie; elegic. ♦ distih ~ = distih folosit în elegii. ◊ (despre poeți) care compune elegii, opere cu caracter de elegie. 2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< fr. élégiaque, lat. elegiacus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu elegiac
ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac. Vezi definitia »
ogeác (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece) Vezi definitia »
ZIGZÁC s. n. v. zigzag. Vezi definitia »
ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior. Vezi definitia »
NARCISIÁC, -Ă, narcisiaci, -ce, adj. (Livr.) Narcisic. [Pr.: -si-ac] – Narcis1 + suf. -iac. Vezi definitia »