DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique) Vezi definitia »

ELECTROFORÉTIC, -Ă, electroforetici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la transmisia particulelor în medii lichide sub influența unui câmp electric. – Din fr. électrophorétique, engl. electrophoretic. Vezi definitia »

ELIZÉIC, -Ă adj. plin de încântare, paradiziac. (< germ. elysäisch) Vezi definitia »

IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus. Vezi definitia »

SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »