FÚGĂ², fugi, s. f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga. Vezi definitia »

SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții mai mici. – Din fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine. Vezi definitia »

PLEÁSNĂ, plesne, s. f. 1. (Pop.) Șfichi; p. ext. bici. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni. Vezi definitia »

autostradă, autostrăzi s. f. (glum.) chelie Vezi definitia »

CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Tc. kadin. Vezi definitia »