rizeáfcă (rizéfce), s. f. – Varietate de scrumbie (Alosa Nordmanni). Origine incertă. După Scriban, din rus. rjezvjak „viu”. Vezi definitia »

frunte înaltă expr. (iron.) chelie. Vezi definitia »

sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal. Vezi definitia »

PLEOCITÓZĂ s. f. abundență de celule. (< fr. pléocytose) Vezi definitia »

morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă. Vezi definitia »