PITIÁTIC, -Ă, pitiatici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de pitiatism. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pithiatique. Vezi definitia »

destóinic (destóinică), adj. – Capabil, vrednic. Sl. dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw. Elem., 21), cu schimbarea pref. do- în des-. – Der. destoinicie, s. f. (înv., demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adj. (insuficient, inept); destoinici, vb. (a face vrednic, a da demnitate). Vezi definitia »

STILOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la stilografie. [< fr. stylographique]. Vezi definitia »

PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico]. Vezi definitia »

MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat țăranilor ruși înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Vezi definitia »