MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.) – Din fr. monocyte. Vezi definitia »

RADIOLARÍT s.n. Rocă silicioasă marină, rezultată din solidificarea depozitelor de cochilii de radiolari. [< fr. radiolarit]. Vezi definitia »

MALAHÍT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [Var.: malachít s. n.] – Din fr. malachite. Vezi definitia »

HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr. hématocrite) Vezi definitia »

sănătoșít, -ă, adj. (înv.) însănătoșit, vindecat. Vezi definitia »