ȚĂCĂNÍT¹, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. Vezi definitia »

URANÍT s.n. Fosfat hidratat natural de uraniu. [< fr. uranite]. Vezi definitia »

ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, șmecher; plin de temperament. – V. îndrăci. Vezi definitia »

lit. „cel care se lasă iubit” (< elină, v. Platon, Banchetul), respectiv adolescentul care acceptă o relație amoroasă cu un adult(v. „erast”); sursa: Zoe Petre, Practica nemuririi, 2004, 130. Vezi definitia »

singurít, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular. Vezi definitia »