OBVERSIÚNE s.f. (Log.) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce]. Vezi definitia »

INSIȚIÚNE s. f. (herald.) partiție realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire) Vezi definitia »

PUTRITÚDINE s. f. putriditate. (după it. putridume) Vezi definitia »

IMIXTIÚNE s. f. amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. (< fr. immixtion, lat. immixtio) Vezi definitia »

ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio]. Vezi definitia »