ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) Vezi definitia »

ZEROVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care nu se poate combina cu nici un element. (< fr. zérovalent) Vezi definitia »

PERCUTÁNT, -Ă adj. 1. (despre proiectile) care explodează la atingerea unui obstacol. 2. (fam.; despre un argument) care are o mare putere de pătrundere; zguduitor. (< fr. percutant) Vezi definitia »

SOLICITÁNT, -Ă, solicitanți, -te s. m. și f. Persoană care solicită (1); solicitator. – Solicita + suf. -ant Cf. germ. Sollizitant. Vezi definitia »

SEMITRANSPARÉNT, -Ă, semitransparenți, -te, adj. Parțial transparent. – Semi- + transparent (după fr. semi-transparent). Vezi definitia »